Valerius M. Ciucă

Motto: Indocti discant et ament meminisse periti (Ch. Hénault, ap. Al. Pope)

Juristul european Robert Schuman înnobilează galeria oamenilor de seamă. Precum un pontif din apuse timpuri, aruncă o punte simbolică între sfințenia credinței creștine și pragmatismul acțiunii politice.

Creștinii doresc să fie beatificat, consacrare ce a fost deja declanșată de Vatican. Cetățenii europeni doresc să-i perpetueze cultul de prim părinte al noii națiuni, al națiunii europene, cum ar spune Julien Benda.

În Clausen-ul Luxemburgului, lângă biserica Sainte Cunégonde, unde se găsește și astăzi baptisteriul botezului său, ori la Scy-Chaselle, satul loren al Franței, unde, la frumoasa-i reședință permanentă, a fost definitivată Declarația-i celebră din 9 Mai 1950, ori la biserica Saint-Albin din Évrange (satul bunicilor paterni, traversat de o frontieră, ca epitom al Europei unite), ei bine, în toate aceste locuri se poate facil simți spiritul schumanian veritabil: spiritul frontierei care mai mult unește decât separă ; un spirit care-mi sugerează și mie, ca ieșean, centralitatea paradoxală a Prutului, sau, mai bine, non-marginalitatea acestui antic, furtunos Pyretus, într-un tipar civilizațional româno-european sui generis.

Robert Schuman gândește dreptul european în termeni sociologici, relaționali (apropiați realismului judiciar anglo-american), ceea ce determină o naturală resurgență a jusnaturalismului (pierdut de mult prin tranșeele mișcărilor materialiste, tribaliste, prin tenebroasele pozitivisme și reducționisme inumane ale Secolului XX).

Robert Schuman nu gândește doar la aporiile prezentului, în încercarea de-a le explica superficial și abrupt, pentru edulcorarea angoaselor celor prezenți. El convoacă timpul viitor pentru toți cei excluși de la privilegiile istoriei. Așa se face că a fost printre extrem de puținii vizionari care, în plină febrilă amorsare a ”Razboiului rece”, precum un adevărat oracol al cetății din stirpea lui Cicero, a profețit reunirea abandonatei Europe răsăritene la matca-i naturală (mai cu seamă pentru români), aceea occidentală. Mulțumim Cerului, profeția-i s-a împlinit.

Bref: dacă, gândirea Sfântului Xaverius este perpetuată, spre benefică redempțiune colectivă, prin minunatele centre Xaverianum, mutatis mutandis, am considerat că mesajul umanist, spiritualist, unificator și pacifist ar putea fi perpetuat prin centre de cercetare juridică sub egida acestui nou cuvânt, Robertianum. Aceasta ar putea fi ”pisania” unei noi zidiri intelectuale sub cupola admirabilului spiritus loci al Universității ieșene.

Iași, 25 Decembrie 2015